sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Povestea Vulturului


Este o poveste a vulturilor care traiesc pe varfurile cele mai inalte ale muntilor Anzi in conditii deosebit de dure ; acolo isi au locuinta.
Si cu toate acestea, aceasta rasa traieste cel mai mult.
Secretul supravietuirii lor sta intr-o enzima protectoare emisa la baza fulgilor; astfel corpul vulturului este protejat impotriva calamitatilor in care isi duce viata.
Desi conditiile sale de viata sunt dintre cele mai dure, el poate atinge varsta de 70 de ani.
Dar ca sa ajunga la acest punct, vulturul trebuie sa ia o decizie grea...
Incepand de la varsta de 40 de ani
Unghiile sale flexibile si lungi nu mai sunt capabile sa sustina prada
Ciocul lung si ascutit i se inconvoaie devenind din ce in ce mai impropriu pentru sfasiatul prazii.
Aripile grele si imbatranite de ani si de grosimea penelor, ii infraneaza zborul si ii obosesc muschii pieptului.
Si, ce este mai grav, enzima protectoare inceteaza sa mai fie emisa, lipsind astfel vulurul de protectia atat de necesara.
Atunci vulturul are doua optiuni:

1. sa moara...
2. sa treaca printr-un dureros proces de transformare timp de 150 de zile...

In acel moment, pentru vultur, este imperios necesar sa gaseasca o crapatura pe un pisc inalt, unde sa isi incropeasca un adapost.
Acolo el isi loveste continu ciocul incovoiat, de o stanca pana cand acesta se rupe.
Dupa ce isi rupe ciocul el asteapta sa ii cresca cel nou apoi isi smulge unghiile.
Dupa ce noile unghii apar, incepe sa-si smulga penele imbatranite pana la ultima.
Incet incet se imbraca din nou cu pene tinere alimentate din belsug la baza cu pretioasa enzima protectoare.
Si, asfel dupa cinci luni, vulturul isi reia faimosul zbor pentru care a fost creeat si pentru care, de fapt traieste ...

Povestea vulturului poate fi povestea noastra a fiecaruia in parte!
De multe ori, ca sa supravietuim, trebuie sa trecem printr-un astfel proces.
Cateodata trebuie sa renuntam la trecut, simboluri, indeletniciri sau obiceiuri.
Numai eliberandu-ne de vechile obiceiuri, de vechile practici, vom putea profita de prezent privind increzatori spre viitor.

Sursa: internet

luni, 12 noiembrie 2012

Iubire sau dorinta

Azi am primit o carte de la colega mea, Laura, pentru care-i multumesc. 
Este vorba de Infinitul mic, iubindu-l pe cel Mare - Adrian Nuta, preocupat de spiritualitate si psihologie, cu o viziune iesita din tipare in ceea ce priveste viata...

"...Cat de ciudat e totul! Ea se bucura impreuna cu altcineva si tu suferi. Nu e ceva extraordinar? Cum poate bucuria pe care doi oameni o experimenteaza sa raneasca pe un al treilea?
Nu, acest lucru nu e posibil! Tu esti ranit nu de bucuria lor, ci de propriile tale dorinte. Iar pentru aceste dorinte nu ei sunt responsabili, ci tu!
Tu esti cel care doreste sa posede, sa controleze, sa aiba exclusivitate, sa traiasca fuzional, sa evite singuratatea, tu ai nevoie de cineva din exterior sa-ti confere valoare, sa aiba grija de tine, sa se conformeze.
Toate aceste dorinte, le camuflezi in spatele lui "Dar eu o iubesc!" Simabile, pe cine incerci sa pacalesti? Tu nu o iubesti, ci o doresti!
Iubirea nu reclama, nu revendica, nu solicita libertatea. Iubirea ofera, stimuleaza, trezeste libertatea. Tu iubesti, iar celalalt devine mai liber, acesta este criteriul... Adrian Nuta- Infiniul mic, iubindu-l pe cel Mare

Adrian Nuta vorbeste despre o iubire iesita din tipare, iubirea care te imbogateste, nu te limiteaza sau distruge. Pare o iubire din povesti, cred ca asa si este pentru ca eu nu am intalnit un astfel de cuplu. 
Ofera fara sa ceri nimic in schimb, dar nu e asa simplu nu?Ca sa ajungi la acest nivel, trebuie sa ai foarte mare incredere in tine, sa te iubesti pe tine si sa iubesti detasat pe toata lumea din viata ta: parinti, frati, prieteni, etc.
Iubirea este fermecatoare, pur si simplu este...nu stii de unde vine, cand vine sau cand pleaca. Bucurate de ea atunci cand este pentru ca nu o poti forta sa ramana.

 "Iubirea vine de undeva de sus, coboara asupra unui om care se simte, astfel, binecuvantat, ramane numai ea stie cat si de ce, dupa care pleaca pentru a reveni mai tarziu si tot asa, pana cand omul ii cere sa termine cu aceasta instabilitate si sa se aseze in el, pentru totdeauna. Acesta ultima parte se numeste " cautare spirituala". Adrian Nuta- Infiniul mic, iubindu-l pe cel Mare

http://www.scribd.com/search?query=infinitul+mic+iubindu+l+pe+cel+mare