Azi am primit o carte de la colega mea, Laura, pentru care-i multumesc.
Este vorba de Infinitul mic, iubindu-l pe cel Mare - Adrian Nuta, preocupat de spiritualitate si psihologie, cu o viziune iesita din tipare in ceea ce priveste viata...
Nu, acest lucru nu e posibil! Tu esti ranit nu de bucuria lor, ci de propriile tale dorinte. Iar pentru aceste dorinte nu ei sunt responsabili, ci tu!
Tu esti cel care doreste sa posede, sa controleze, sa aiba exclusivitate, sa traiasca fuzional, sa evite singuratatea, tu ai nevoie de cineva din exterior sa-ti confere valoare, sa aiba grija de tine, sa se conformeze.
Toate aceste dorinte, le camuflezi in spatele lui "Dar eu o iubesc!" Simabile, pe cine incerci sa pacalesti? Tu nu o iubesti, ci o doresti!
Iubirea nu reclama, nu revendica, nu solicita libertatea. Iubirea ofera, stimuleaza, trezeste libertatea. Tu iubesti, iar celalalt devine mai liber, acesta este criteriul... Adrian Nuta- Infiniul mic, iubindu-l pe cel Mare
Adrian Nuta vorbeste despre o iubire iesita din tipare, iubirea care te imbogateste, nu te limiteaza sau distruge. Pare o iubire din povesti, cred ca asa si este pentru ca eu nu am intalnit un astfel de cuplu.
Ofera fara sa ceri nimic in schimb, dar nu e asa simplu nu?Ca sa ajungi la acest nivel, trebuie sa ai foarte mare incredere in tine, sa te iubesti pe tine si sa iubesti detasat pe toata lumea din viata ta: parinti, frati, prieteni, etc.
Iubirea este fermecatoare, pur si simplu este...nu stii de unde vine, cand vine sau cand pleaca. Bucurate de ea atunci cand este pentru ca nu o poti forta sa ramana.
"Iubirea vine de undeva de sus, coboara asupra unui om care se simte, astfel, binecuvantat, ramane numai ea stie cat si de ce, dupa care pleaca pentru a reveni mai tarziu si tot asa, pana cand omul ii cere sa termine cu aceasta instabilitate si sa se aseze in el, pentru totdeauna. Acesta ultima parte se numeste " cautare spirituala". Adrian Nuta- Infiniul mic, iubindu-l pe cel Mare
http://www.scribd.com/search?query=infinitul+mic+iubindu+l+pe+cel+mare
