vineri, 26 decembrie 2014

Cuvinte alese

"Si Siddhartha spuse incet, de parca ar fi grait catre sine insusi:
- Ce este meditatia profunda? Ce inseamna sa-ti parasesti corpul? Ce este postul? Ce inseamna sa-ti tii respiratia? Este o evadare din propriul eu, o scurta scapare de chinul existentei ca eu, este o scurta alinare a absurditatii vietii.  O asemenea evadare, aceeasi scurta alinare ii este data si bouarului cand, poposind la un han, bea cateva cause de vin de orez sau de lapte de cocos fermentat.
Atunci nu-si mai simte sinele, atunci nu mai simte durerile vietii, atunci ii este data alinarea.
Picotind deasupra causului sau cu vin de orez, el traieste aceleasi momente ca ca Siddhartha si Govinda cand, in indelungatele lor exercitii, acesta isi parasesc trupurile, poposind in non-eu. Asa e, o, Govinda"

"Siddhartha. Calatoria spre Soare-Rasare" Hermann Hesse

vineri, 16 mai 2014

Plictiseala

Plictiseala este nevoia continuă pentru ceva incitant/stimulativ care se întâmplă.Este ancorarea faţă de/şi în DRAMĂ.Este ataşamentul/dependenţa faţă de experienţele în fizic şi senzaţiile care le oferă acestea. Este dorinţa satisfacerii simţurilor (fizice). Este dorinţa interminabilă în a satisface pornirile animalice în defavoarea liniştii/păcii spirituale. Este alegerea satisfacţiei de moment şi trecătoare în locul unei stări pe termen lung de bine. Plictiseala este alegerea plăcerii în locul păcii, deoarece pacea este percepută ca fi "plictisitoare". Este nevoia incitantă de a FACE ceva în speranţa că vei găsii fericirea, în loc să fii pur şi simplu acel CEVA.(FERICIREA). Plictiseala este incapacitatea/neputinţa acceptării vieţii aşa cum e / ce e , chiar în acest momentACUM. Este refuzul de a vedea ceea ce se află în faţa noastră PERFECŢIUNEA. Este opinia egoistă/egocentristă a unei judecăţi "strâmbe" că ceva este în neregulă cu existenţa(însăşi). Plictiseala este absenţa acceptării şi respingerea mulţumirii interioare. Este nevoia acerbă de a schimba situaţia, deoarece mintea refuză să fie fericită cu ceea ce ESTE. Plictiseala este refuzul fericirii în ACEST moment.Când "mintea este doritoare" întotdeauna va exista/va fi ceva mai mult - în această direcţie.(minte doritoare = într-o continuă alergare după / nevoia continuă de căutare) Împreună cu plictiseala lucrurile trebuie să fie întotdeauna diferite faţă de cum sunt deja. Plictiseala este indiferenţă (intoleranţă) şi discriminare (diferenţă). Plictiseala este absenţa iubirii. Plictiseala este anticiparea la ceea ce ar putea fi, dar nu este şi nu va fi. Este aşteptarea cu nerăbdare ceea ce în realitate nici nu există. Este  indulgenţa/nepăsarea  într-un  vis  iluzoric  al  imaginaţiei  şi  in  acelaşi  timp  evadarea  dinrealitate. Plictiseala este o formă de anxietate şi stres. Plictiseala determină multe din acţiunile noastre eronate şi de aceea este sursa multor suferinţe. Dacă vei lăsa ca plictiseala să preia controlul nu vei fi niciodată satisfăcut (fericit, mulţumit). Plictiseala  este  noţiunea  falsă  că  fericirea  ar fi  undeva  în  afara  noastră.  S-a  născut  din neconştientizarea că fericirea poate fi aleasă în orice moment al vieţii, indiferent de circumstanţe. Plictiseala se întâmplă/se manifestă datorită ignoranţei şi inconştienţei. Plictiseala este rezultatul lipsei de adevăr. (ATENŢIE! NU A "ADEVĂRULUI" Plictiseala este "negativitatea". Plictiseala crează probleme. Plictiseala este identificarea cu celula neurală autonomă care funcţionează/lucrează/gândeşte încreierul  fizic,  în  locul  identificării  cu  conştienţa/trezirea  spirituală  fără  formă  care  în  linişte observă funcţionarea/gândire automată a minţii dintr-o perspectivă "exterioară". Plictiseala este senzaţia că tot timpul pierzi ceva şi eşti îngrijorat. Este frica de nu face nimic. Este frica de linişte; sau şi mai clar, este frica liniştii de liniştea propriei minţi. Este frica de sfârşitul vieţii dacă te opreşti din gândit. Teama că dacă nu mai gândesc se sfârşeşte viaţa. Este frica posibilei morţi a lui eu/mine.
Plictiseala  este  frica  de  moarte  deoarece  procesul  de  gândire  automat  al  minţii  se  identifică fals/eronat cu "eu". Cum devine plictiseala non-existentă? Conştientizând controlul plictiselii asupra noastră şi dându-i drumul pur şi simplu. Numai aşa poţi descoperii fericirea/bucuria/mulţumirea de sine/pacea, devenind permanente, înloc să fie doar trecătoare. Când  fericirea  cuiva  nu  se  mai  limitează  la  experienţele/experimentarea fenomenelor (manifestărilor)  exterioare,  doar  atunci  realizezi  că  sursa  fericirii  este  şi  a  fost dintotdeauna izvorâtă din interior, ca şi alegere. Fericirea este o alegere interioară,  chiar aici,  chiar acum şi mereu,  indiferent de evenimentele exterioare. Când te "scufunzi" în interiorul experienţei fericirii, exteriorul devine irelevant, deoarece realizezi permanenţa fericirii. Această pace şi linişte interioară profundă este cu mult peste orice senzaţie fizică pe care o poţi imagina...da, chiar şi sexul.Tot ce ai de făcut este să înţelegi că "activităţile" minţii nu sunt ale tale şi drept urmare să nu te identifici cu aceste "activităţi". Plictiseala este ca o sete infinită, nu o poţi stinge pentru a se sătura...doar îi dai drumul.
Pentru Silviu Rotariu  - la cererea sa - 7 Mai 2012
Autor: necunoscut

vineri, 9 mai 2014

Ce citesc

"To bee or not to bee " John Penberthy
"Walkiriile" Paulo Coelho
"Manualul razboinicului luminii" Paulo Coelho
"Alchimistul" Paulo Coelho
"M-am nascut intr-o zi albastra"  Daniel Tammet
"Supa de pui pentru suflet"
"Secretul libertatii" Nalopeon Hill
"Regulile de aur ale lui Napoleon Hill"
"Arta de a iubi" don Miguel Ruiz
"Cele patru legaminte" don Miguel Ruiz
"Reiki. Manual de initiere" Walter Lubeck
"Dincolo de frontierele reiki" Vlad T. Popescu
"Constienta" Anthony de Mello
"Puterea este in interiorul tau" Loise L. Hay
"Cum sa ne auzim ingerii" Doreen Virtue
"Intoarcerea in gradina" Paul Ferinni
"Mananca, roaga-te, iubeste" Elisabeth Gilbert
"Namaste- un roman de aventuri spirituale in India"  SEGA-Octavian Segarceanu
"Coco- Chanel" biografie
"Infinitul mic, iubindu-l pe cel mare" Nuta Adrian
"Ingeri in parul meu" Lorna Byrne
"Siddhartha. Calatoria spre Soare-Rasare" Hermann Hesse
"Lasa grijile, incepe sa traiesti" Dale Carnegie
"Puterea magica a gandului" Dr. David J. Schwartz
"Luminile si umbrele sufletului" Petru Cretia
"Lucian Blaga - filozofia prin metafore" Geo Savulescu
"Cercul gratiei" Edna G. Frankel
"Intrebarile sunt de fapt raspunsuri" Allan Pease
"Iesi din labirint" Luca Dezmir
"Legea atractiei, Invataturile lui Abraham" Esther si Jerry Hicks
"Te-ai nascut bogat" Bob Procter
"Cea mai usoara cale" Mabel Katz
"Mesajul unui maestru" John McDonald








luni, 5 mai 2014

Inca o poveste

"Si-a amintit ca odata un imblanzitor i-a povestit cum reusea sa tina elefantii inchisi. Animalele, cand erau pui, erau legate cu lanturi de cate o buturuga. Incercau sa scape, dar nu puteau, toata tineretea lor tot incercau, dar bururuga era mai tare ca ei.
Si atunci se obisnuiau cu captivitatea. Si cand ajungeau mari si puternici era de  ajuns ca imblanzitorul sa le le lege un lant de picior si sa-l lege de orice - chiar si de o bucatica de lemn - nu mai indrazneau sa fuga. Erau prinsi de trecutul lor."
din Walkiriile de Paulo Coelho

vineri, 10 ianuarie 2014

Azi 10 ianuarie

Comunicarea este un act sacru

Ca sa asculti, ai nevoie de energie si atentie. De receptivitate fata de cealalta persoana. Atunci cand nu suntem receptivi, nu ar trebui sa incercam sa ascultam. Ar trebui sa-i spunem celeilalte persoane ca nu suntem capabili de a fi receptivi. Invers, atunci cand o persoana nu ne poate acorda atentia ei, n-ar trebui sa incercam sa-i impartasim ceva.
Comunicarea nu se petrece de la sine. Ea necesita ca, atat cel care vorbeste, cat si cel care asculta, sa fie prezenti.
Atunci cand amandoi sunt prezenti pe deplin, ea devine un act sacru.

Paul Ferrini

luni, 2 decembrie 2013

Vaicareala




Da! Vreau nu vreau s-a instalat vaicareala de la prima ora.
Motive sunt multe si de n-ar fi as gasi...
Si chiar de stiu de prin carti si din experienta ca trebuie sa ne cultivam ganduri pozitive etc, iata ca o las sa se manifeste. Din cand in cand mai trag cu ochiul sa vad daca a plecat si nu vrea, ea "vaicareala" e tot acolo, jeleste! Incerc doar sa observ si nu sa ma identific cu ea...doar ca intre cele doua sta doar un pas...usor de facut si greu de observat ca l-ai facut.

Dar ce e vaicareala?
"Vaicareala este expresia unei disproportii intre suferinta si protest" Petru Cretia
De ce ne vaicarim?
Pentru ca nu stim sa ne acceptam viata, zice Petru Cretia.

Simplu si clar, nimic mai mult de zis.






duminică, 1 decembrie 2013

Bucuria


BUCURIA

Azi aleg bucuria sa-mi tina de prietenie.
Da! Traim pentru bucurie, acel sentiment care da savoare vietii, as putea zice ca o face suportabila. Atunci cand sufletul este inundat de milioane de vibratii ce genereaza unde pline de magie ce cuprind fiecare celula a corpului. Astfel bucuria o simtim in anumite momente, cand sufletul ne este atins. Si totusi ce este bucuria?

"Bucuria nu depinde nemijlocit si supus de imprejurari, ea este o putere vie a sufletului si isi trage forta din propria ei esenta. Ea stie sa-si aleaga chiar si putinul bine cat se afla intr-o stare de lucruri si sa-l aseze mai presus de tristete, facandu-si din floare gradina. O vorba buna, o inseninare a cerului, un ras de copil, un gest de prietenie, un act de indemanare sau de istetime, o delicatete a cuiva, mirosul zapezii, o amintire fugara ii ajung....
Si mai este o bucurie, proprie ficarui suflet bine alcatuit: aceea a priceperii si a puterii de a face bine si cu drag ceea ce faci, bucuria lucrului bine facut, de la un scaun pana la un poem. Ba chiar un mare ganditor al acestui veac, Bergson, spune ca bucuria este mai ales aceasta: semnul de la fire al unei izbanzi si al unei impliniri, al unui spor adus lumii prin faptuirea ta. Dar pentru asta trebuie sa traiesti pe masura puterilor tale, sa-ti gasesti locul tau adevarat, sa te multumesti cu a fi ceea ce ai fost menit sa fii. Multi se instraineaza de bucurie tocmai pentru ca se instraineaza de ei insisi.
 Si, dincolo de orice bucurie anume, mai este simpla bucurie de afi, de a te afla in lume si nu in nefiinta, de a trai, faptuind si indurand, de a simtii cum se perinda, schimbatoare, anotimpurile si anii, de a fi partas la vremea ta si a vedea ce se mai intampla, cand mai bine, cand mai rau, de a traii in asa fel incat moartea ta sa fie ca desprinderea si caderea la soroc a unui fruct copt si plin de buna samanta in viata lumii.
 Bucuria nu este asadar o oarecare disponibilitate contingenta, ci o virtute care, dupa cum am spus, deriva dintr-un principiu interior si dinamic, putand functiona independent de ce ti-a fost dat. Fara aceasta virtute, orice si oricat ai avea, oricine ai fi, chiar si Cressus, te mananca tristetea, pustiul si uratul."
Petru Cretia~ Luminile si umbrele sufletului