Inca o poveste

"Si-a amintit ca odata un imblanzitor i-a povestit cum reusea sa tina elefantii inchisi. Animalele, cand erau pui, erau legate cu lanturi de cate o buturuga. Incercau sa scape, dar nu puteau, toata tineretea lor tot incercau, dar bururuga era mai tare ca ei.
Si atunci se obisnuiau cu captivitatea. Si cand ajungeau mari si puternici era de  ajuns ca imblanzitorul sa le le lege un lant de picior si sa-l lege de orice - chiar si de o bucatica de lemn - nu mai indrazneau sa fuga. Erau prinsi de trecutul lor."
din Walkiriile de Paulo Coelho

Azi 10 ianuarie

Comunicarea este un act sacru

Ca sa asculti, ai nevoie de energie si atentie. De receptivitate fata de cealalta persoana. Atunci cand nu suntem receptivi, nu ar trebui sa incercam sa ascultam. Ar trebui sa-i spunem celeilalte persoane ca nu suntem capabili de a fi receptivi. Invers, atunci cand o persoana nu ne poate acorda atentia ei, n-ar trebui sa incercam sa-i impartasim ceva.
Comunicarea nu se petrece de la sine. Ea necesita ca, atat cel care vorbeste, cat si cel care asculta, sa fie prezenti.
Atunci cand amandoi sunt prezenti pe deplin, ea devine un act sacru.

Paul Ferrini

Vaicareala

Da! Vreau nu vreau s-a instalat vaicareala de la prima ora.
Motive sunt multe si de n-ar fi as gasi...
Si chiar de stiu de prin carti si din experienta ca trebuie sa ne cultivam ganduri pozitive etc, iata ca o las sa se manifeste. Din cand in cand mai trag cu ochiul sa vad daca a plecat si nu vrea, ea "vaicareala" e tot acolo, jeleste! Incerc doar sa observ si nu sa ma identific cu ea...doar ca intre cele doua sta doar un pas...usor de facut si greu de observat ca l-ai facut.

Dar ce e vaicareala?
"Vaicareala este expresia unei disproportii intre suferinta si protest" Petru Cretia
De ce ne vaicarim?
Pentru ca nu stim sa ne acceptam viata, zice Petru Cretia.

Simplu si clar, nimic mai mult de zis.

Bucuria

BUCURIA

Azi aleg bucuria sa-mi tina de prietenie.

Da! Traim pentru bucurie, acel sentiment care da savoare vietii, as putea zice ca o face suportabila. Atunci cand sufletul este inundat de milioane de vibratii ce genereaza unde pline de magie ce cuprind fiecare celula a corpului. Astfel bucuria o simtim in anumite momente, cand sufletul ne este atins. Si totusi ce este bucuria?

"Bucuria nu depinde nemijlocit si supus de imprejurari, ea este o putere vie a sufletului si isi trage forta din propria ei esenta. Ea stie sa-si aleaga chiar si putinul bine cat se afla intr-o stare de lucruri si sa-l aseze mai presus de tristete, facandu-si din floare gradina. O vorba buna, o inseninare a cerului, un ras de copil, un gest de prietenie, un act de indemanare sau de istetime, o delicatete a cuiva, mirosul zapezii, o amintire fugara ii ajung....

Si mai este o bucurie, proprie ficarui suflet bine alcatuit: aceea a priceperii si a puterii de a face bine si cu drag ceea ce faci, bucuria lucrului bine facut, de la un scaun pana la un poem. Ba chiar un mare ganditor al acestui veac, Bergson, spune ca bucuria este mai ales aceasta: semnul de la fire al unei izbanzi si al unei impliniri, al unui spor adus lumii prin faptuirea ta. Dar pentru asta trebuie sa traiesti pe masura puterilor tale, sa-ti gasesti locul tau adevarat, sa te multumesti cu a fi ceea ce ai fost menit sa fii. Multi se instraineaza de bucurie tocmai pentru ca se instraineaza de ei insisi.

 Si, dincolo de orice bucurie anume, mai este simpla bucurie de afi, de a te afla in lume si nu in nefiinta, de a trai, faptuind si indurand, de a simtii cum se perinda, schimbatoare, anotimpurile si anii, de a fi partas la vremea ta si a vedea ce se mai intampla, cand mai bine, cand mai rau, de a traii in asa fel incat moartea ta sa fie ca desprinderea si caderea la soroc a unui fruct copt si plin de buna samanta in viata lumii.

 Bucuria nu este asadar o oarecare disponibilitate contingenta, ci o virtute care, dupa cum am spus, deriva dintr-un principiu interior si dinamic, putand functiona independent de ce ti-a fost dat. Fara aceasta virtute, orice si oricat ai avea, oricine ai fi, chiar si Cressus, te mananca tristetea, pustiul si uratul."

Petru Cretia~ Luminile si umbrele sufletului

Trandafirii si parfumul lor

"Omul cultivă o mie de trandafiri fără să găsească lucrul pe care îl caută, când de fapt l-ar putea găsi într-un singur trandafir." Antoine de Saint-Exupery

 "Priviti un trandafir: simtiti imediat ceva atat de poetic, incat starea voastra interioara se transforma. O senzatie, oricat de usoara, oricat de slaba ar fi, schimba imediat ceva in profunzimea sufletului vostru. Floarea pe care o priviti va vorbeste prin culorile ei, prin forma sa, prin parfumul sau, ea isi croieste o cale in voi, va stabate corpurile subtile ca sa trezeasca in sufletul vostru forma, parfumul culoarea care ii corespund. Acelasi fenomen se produce si pentru un lucru respingator. De aceea, este preferabil sa va inconjurati de prezente armonioase, frumoase, curate...fiindca influentele lor patrund in voi...
Spiritele trandafirilor sunt entitati care vin de pe planta Venus si au acceptat sa se incarneze pe pamant pentru a-i ajuta pe oameni. Dar aceasta misiune a trandafirilor nu este inca cunoscuta si ei sunt folositi la impodobirea apartamentelor si a gradinilor, ca sa atraga vreun barbat sau sa seduca vreo femeie. In realitate trandafirul se afla pe pamant pentru a ne arata calea adevaratei perfectiuni, a adevaratei iubiri, a iubirii care nu sechestreaza, a iubirii eliberatoare. Iata rolul si mesajul trandafirului. Daca el este regele florilor, este pentru ca ne invata adevarata iubire."  Cartea Magiei Divine~ Omraam

În faţa unei cărţi nu trebuie să ne întrebăm ce spune, ci ceea ce vrea să spună.

Umberto Eco în Numele trandafirului

In asteptare...

De cand suntem mici asteptam cate ceva, sa vina Mos Craciun sau Iepurasul  in fiecare an, apoi  sa crestem mari, asteptam cu sufletul la gura prima noastra intalnire, sa fim iubiti, apreciati, doriti, asteptam sa terminam cat mai repede scoala si asteptam primul nostru job...asteptam.

Ne transformam in niste persoane mature, cu job si prieteni , cu speranta pierduta ca va mai veni Mosu, acum asteptam in urma unor rugaciuni sa ne indeplineasca Dumnezeu vreo dorinta....si apoi iar asteptam..

Dar ce ar fi daca am renunta la asteptari si am trai clipa prezenta, am darui iubire fara sa cerem ceva in schimb, am darui afectiune sau am ajuta un necunoscut.

Daca am trai intr-o lume plina de oameni care asteapta, inseamna ca nimeni nu ar mai primi nimic!

Vrei sa astepti sau sa daruiesti?

Cred ca asteptarile creaza suferinta, agonie, neplacere si exista riscul sa nu se indeplineasca asa iti doresti tu sau la momentul potrivit pentru tine, pe cand a darui iti umple sufletul de bucurie si implinire.

"Te imbogatesti prin ceea ce daruiesti si iti imbogatesti insasi dorinta si iti imbogatesti insasi putinta de a darui"Antoine de Saint-Exupery

remer ra: Legile lui Zamolxe

remer ra: Legile lui Zamolxe: fragmente Cuvant inainte Multi, foarte multi oameni, atat din trecut cat si din prezent, au simtit si simt ca acest ...