Zamolxe (Zamolxis or Zalmoxis) este binecunoscut printre istorici şi
cercetători în domeniul religiilor ca zeu mesianic şi erou
civilizator al dacilor, străbunii poporului român.
Legile lui Zamolxe, pline de intelepciune
1. Dincolo de curgerea timpului si de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu si Vesnic, din care vin toate si prin care fiinteaza toate cele ce sunt. Totul si nimicul sunt suflarea Sa, golul si plinul sunt mainile Sale, miscarea si nemiscarea sunt picioarele Sale, nicaieri si peste tot este mijlocul Sau, iar chipul Sau este lumina. Nimic nu este faptuit fara de lumina si tot ce vine din lumina prinde viata si ia faptura.
2.
Precum fulgerul aduce lumina si din lumina tunetul si focul ce se
revarsa, asa este si gandul omului, el trece in vorba omului si apoi in
fapta sa. Deci, ia aminte la asta, caci pana la focul ce arde trebuie sa
fie o lumina si un tunet. Lumina omului este gandul sau si aceasta este
averea sa cea mai de pret. Lumina prinde putere prin cuvant, iar vointa
omului aprinde focul prin care se faptuiesc toate cele ce sunt in jurul
sau.
3. Fii ca muntele cel semet si ridica a ta lumina
mai presus de cele ce te inconjoara. Nu uita ca aceiasi pasi ii faci in
varful muntelui ca si in josul sau, acelasi aer este sus ca si jos, la
fel creste copacul in varf de munte ca si in josul sau, la fel lumineaza
soarele piscul cel semet ca si pamantul cel neted.
4. Fii
cumpatat ca pamantul si nu vei duce lipsa de nimic. Creanga prea plina
de rod este mai repede franta de vant, samanta prea adanca nu razbate si
prea multa apa ii stinge suflarea.
5. Ia aminte la
copacul cel falnic, cu cat este mai inalt, cu atat radacinile sale sunt
mai adanci in pamant, caci din pamant isi trage taria, nu uita asta. Cu
cat te ridici mai mult, cu atat trebuie sa cobori mai mult, caci masura
ridicarii este aceeasi cu masura coborarii.
6. Puterea
omului incepe cu vorba nerostita, ea este asemeni semintei care
incolteste, nici nu se vede cand prinde suflare de viata. Lumina
semintei este cea care o ridica, pamantul este cel ce-i da hrana, apa ii
da vigoarea, iar rabdarea o imbraca cu tarie.
7. Priveste
raul si ia aminte la invatatura sa. La inceput este doar un firicel de
apa, dar creste tot mai mare, caci vine de la ce este mai mare, si
lucrurile asa trebuiesc implinite, prin firea lor. Asemenea este si
gandul cel bun si drept randuit, el isi face loc printre pietre si
stanci, nu tine seama de nimic, isi urmeaza drumul si nimic nu-i sta in
cale. Apa cu apa se aduna, iar impreuna puterea este si mai mare.
8.
Ia seama de taina aceasta si nu o uita, acel firicel de apa stie unde
va ajunge, caci una este cu pamantul si toate cele ce-i vin in cale nu
il pot opri pana la sfarsit. Astfel sa iei seama la gandul tau unde
trebuie sa ajunga si vei vedea ca nimic nu sta in calea sa. Sa-ti fie
gandul limpede pana la sfarsit; multe se vor ivi in calea sa, caci firea
lucrurilor din jur este miscatoare asemeni apelor. Apa cu apa se
intalnesc, pamant cu pamant si munte cu munte.
9. Ia seama
la gandul cel rau, fereste-te de el ca de fulger, lasa-l sa se duca
precum a venit, caci te-ndeamna la lucruri nefiresti. Fereste-te de
vorbele desarte si de neadevar; sunt ca pulberea campului ce-ti acopera
ochii, ca plasa paianjenului pentru mintea si sufletul tau. Ele te
indeamna la trufie, inselaciune, hotie si varsare de sange, iar roadele
lor sunt rusinea, neputinta, saracia, boala, amaraciunea si moartea.
10.
Nu judeca oamenii dupa greutatea lor, dupa puterea lor, dupa averea
lor, dupa frumusetea lor sau dupa ravna lor, caci si unul si altul a
lasat din ceva pentru a creste in altceva. Cel bogat este sarac in
liniste, cel tare este slab pentru altul si cel slab are taria lui
ascunsa. Cum firea lucrurilor este miscatoare, asemeni este si omul. Ce
da valoare unei unelte, trebuinta sau frumusetea ? Duce un om mai mult
decat boul ? E mai bogat vreunul ca pamantul ? Doar cunoasterea si
intelepciunea il ridica pe om peste dobitoace. Si degeaba ai cunoastere
daca ea nu este lamurita de vreme.
11. Fierul inrosit a
fost rece si se va raci iarasi; vasul a fost pamant si va fi iarasi
pamant; pamantul ce-a fost sterp acum este pamant roditor si se va
starpi iarasi peste vremi. Ravna omului face schimbatoare toate acestea.
Dar ravna ii intoarce bucuria in tristete si linistea in neliniste.
Fierul si focul ajuta omul, dar il si vatama. Si aceeasi ravna il
indeamna a merge pe carari nestiute si nebatute de ceilalti dinaintea
lui. Tot ravna il indeamna la strangere de averi, la marirea puterii si a
se masura cu altii. Fereste-te de a te masura cu altul, caci trufia de
aici se naste; ea te va cobora mai jos de dobitoace si te va desparti de
fratele si de vlastarul tau.
12. Neinteleptul este manat
de ravna, dar inteleptul incaleca ravna. Neinteleptul sufera cand ravna
il duce la pierdere si la cadere, dar inteleptul intotdeauna gaseste
castigul in pierdere si inaltarea in cadere.
13. Trufia
raceste iubirea inimii si o face in dusmanie si nu exista dobitoc mai
josnic decat omul care nu mai are iubire in inima sa. Caci iubirea este
cea dintai putere si chipul ei este lumina. Ia seama ca nu cumva gandul
tau sa se impresoare cu trufia, caci mai jos de dobitoace vei ajunge.
14.
Gandul bun si vorba inteleapta iti pot potoli necazul, iti pot racori
inima, dar nu te vindeca, pentru ca omul sufera dupa cum trufia a
crescut in el, caci suferinta este umbra trufiei.
15. Nu
iti lega sufletul de nimic lumesc, de lucruri, de dobitoace, de argint
sau aur, caci ele asa cum vin, asa pleaca. Dupa orice zi vine si
noaptea, si dupa iarna vine primavara, caci asa este randuit si asa este
firea lucrurilor. Toate cele ce se vad, se nasc, cresc si apoi se
intorc de unde au plecat. Doar firea lucrurilor ramane pururi, iar
aceasta are nenumarate si nesfarsite ramuri, si asemenea izvoarelor
mintii si sufletului tau, ele nu se arata la vedere. Caci o suflare si
un foc fac sa creasca toate cele ce cresc - ierburi, copaci, dobitoace
si oameni - si din aceeasi vatra vin si catre aceeasi vatra se intorc,
si vatra aceasta este pururea.
16. Precum copacul cel
falnic creste langa cel mic fara a-i face rau, asa sa fiti intre voi,
cel mare sa nu loveasca pe cel mic si nici sa-i amarasca sufletul, caci
va avea datorie mare de dat, la fel ca si hotul. Arunca un lemn pe rau
si mai multe vor veni din susul sau catre tine. Adu-i multumire
semenului tau, adu-i lumina pe chip si in suflet, iar toate acestea le
vei gasi mai tarziu inflorite in inima ta.
17. Nu lua cu
siluire si nici cu vorbe amagitoare ceea ce nu este al tau, caci cel ce
priveste prin ochii tai este acelasi cu cel ce priveste prin ochii
celuilalt. Ia seama la taina aceasta.
18. Nu grabi nicio
lucrare caci trasul de ramuri loveste inapoi. Fructul copt este usor de
luat, cel necopt este greu de luat si gustul e neplacut. Nu te grabi
deci sa aduni ce este inainte de vreme, caci iti va amari sufletul. Cum
creste cadrul, asa creste si stinghia si cum creste roata asa creste si
spitza.
19. Ramai mereu in racoarea sufletului tau, dar
daca mania se aprinde in tine, ia seama ca nu cumva sa treaca de vorba
ta. Mania vine din teama si nu a locuit dintru inceput in inima ta; daca
nu creste prin trufie, ea se intoarce de unde a plecat. Trufia inchide
poarta intelepciunii, iar cel trufas se pune singur langa dobitoace.
Intelepciunea este mai pretuita decat toate cele ce se vad cu ochii, ea
este aurul mintii si sufletului tau si este rodul cunoasterii udata de
vreme.
20. Nu-ti amari sufletul cand simti durerea si
neputinta, ci mai degraba cauta sa te folosesti de ele pentru
indreptare, caci in rod ai si samanta. Nu se poate ca o samanta buna sa
dea rod rau. Lacomia intotdeauna duce la pierdere, furtul intotdeauna
duce la boala, gandurile sterpe intotdeauna duc spre ratacire, mania
intotdeauna loveste inapoi, rautatea si neadevarul intotdeauna aduc
neputinta, trufia intotdeauna aduce suferinta.
21. Mergi
la izvor cand sufletul ti-e aprins, scormoneste in apa limpede si
asteapta pana ce devine iarasi curata. Asa se va duce si aprinderea
sufletului tau, precum tulburarea aceea.
22. Ia bine seama
la taina semintei. Asemeni ei este gandul tau, si cum samanta nu se
poate fara coaja, asa este si gandul cel rodnic al omului. Coaja
gandului rodnic este vointa, iar fara vointa, gandul se usuca si nu
foloseste la nimic. Dar puterea este in rabdarea semintei, iar vointa si
rabdarea fac mladita firava sa razbata pamantul tare.
23.
In vremea lucrului tau, inveseleste-ti inima la vederea lucrarii tale
inainte de terminarea ei, caci precum fructul isi anunta venirea cu o
floare, tot asa fapta omului este vazuta de cel cu mintea si simtirea
limpede, inainte de a fi terminata.
24. Ia bine seama la
cauza omului sarac, dar si la cauza omului grabnic avut, caci nici una
nici alta nu sunt firesti. Omul sarac are multe ganduri desarte si le
schimba de la o zi la alta, vorbeste mult si lenea i-a invelit bratele
si picioarele. Cel grabnic avut ori e hot si inselator, ori vede mai
bine necazul altuia si cauta a-l amagi, de acolo isi trage grabnica
avutie.
25. Fii bland si rabdator cu cei de langa tine,
caci asa cum te porti tu cu ei, asa se poarta si altii cu tine, caci
simtirea lui este la fel cu simtirea ta, din aceeasi suflare este si
simtirea lui, iar lumina ce se vede prin ochii lui este din aceeasi
lumina cu cea care se vede prin ochii tai.
26. Unde este
taria omului acolo ii este si slabiciunea, ceea ce-l ridica il si
coboara; ramai in limpezimea mintii si simtirii tale si vei vedea toate
acestea. Cel mic este deasupra celui mare, cel usor este deasupra celui
greu, cel slab este deasupra celui tare, cel bland este deasupracel usor
este deasupra celui greu, cel slab este deasupra celui tare, cel bland
este deasupra celui aprig. Limpede sa-ti fie mintea si simtirea, si ia
seama de toate acestea.
27. Taria muntelui vine din
rabdarea sa, din linistea sa, stanca ii este numai invelitoare. Dar
taria lui este incercata de vant, de apa cea lina. Ia-ti puterea din
rabdare si din liniste si foloseste-te de ea prin limpezimea gandului
tau, caci nu tulburarea izvorului roade stanca, ci limpezimea sa.
28.
Lucrarea facuta din teama nu are viata lunga si taria ei este asemeni
unei revarsari de ape care tine putin. Asa este si cu tulburarea
oamenilor, ea vine de-afara, dar este chemata de teama lor, insa teama
vine prin necunoastere, iar necunoasterea prinde putere prin neadevar,
lene si trufie.
29. Soarbe cunoasterea de la cei cu barba
alba si nerosita de vin si lasa vremea sa o imbrace cu intelepciune. Nu
privi la trupul lor slabit si garbovit, caci toate acestea sunt plata
lor pentru cunoasterea lucrurilor si cresterea intelepciunii.
30.
Multumeste pamantului pentru toate cele ce-ti ofera, multumeste cerului
pentru ploaia care iti hraneste pamantul, multumeste soarelui pentru
caldura si lumina casei tale si a pamantului tau, multumeste lunii
pentru linistea somnului tau, multumeste stelelor ca vegheaza asupra
somnului tau, multumeste muntelui pentru povetele si fierul ce-l iei din
el, multumeste padurii pentru tot ce iei de acolo, multumeste izvorului
pentru apa ce-o bei, multumeste copacului pentru lucrarile ce-ti arata,
multumeste omului bun ce-ti aduce bucurie si zambet pe chip.
31.
Precum iarba buna creste cu iarba rea, asa sunt si oamenii, dar tine
seama ca purtarea lor cea rea este semanata si crescuta din teama si
neputinte, iar trufia este invelitoarea lor. Nu certa purtarea lor si nu
cauta a-i indrepta din vorbe si mustrare, caci apasarea pe rana nu o
vindeca. Oare iarba aceea este rea doar pentru ca este amara pantecului
tau? Asa este si cu omul, de vei vrea sa-l indrepti, adu-i pentru
inceput gandul si simtirea la ce este placut atat omului bun, cat si
omului rau. Unul vede roata plecand, iar altul vede aceeasi roata
venind.
Cine vede mai bine?
32. Doar cel
inteleptit poate vedea limpezimea si linistea din mintea si sufletul
celui tulburat, caci cel inteleptit a fost odata si el la fel ca si cel
tulburat si roadele amare l-au facut sa tina seama de alcatuirea fiintei
sale. A fugit de roadele sale amare in varful muntelui si acolo nu a
scapat de ele, a fugit in mijlocul padurii si iata ca roadele erau cu
el, apoi a privit in launtrul sau si iata ca roadele sale amare aveau
radacini in mintea si simtirea poftelor sale.
33. Este o
floare mai frumoasa ca cealalta? Este un izvor mai limpede decat altul?
Este un fir de iarba mai presus de un altul? Fiecare are taria,
frumusetea si priceperea lui. Este in firea lucrurilor ca padurea sa
aiba felurite soiuri de copaci, de iarba, de flori si dobitoace. Nu
seamana un deget cu altul de la aceeasi mana, dar este nevoie de toate
pentru a bate fierul. Este marul mai intelept decat prunul sau parul?
Este mana stanga mai buna ca dreapta? Altfel vede ochiul stang de cel
drept? Cele de sus isi au rostul lor si cele de jos isi au rostul lor,
cele mari isi au rostul lor si cele mici isi au rostul lor, cele repezi
isi au rostul lor si cele incete isi au rostul lor, cele ce au fost
si-au avut rostul lor si cele ce vin isi vor avea rostul lor.
34.
Neputinta vine dupa rautate si neadevar, caci ceea ce dai aceea
primesti, ceea ce semeni aceea culegi, dar ia seama ca lumina sufletului
tau si al celui de langa tine are aceeasi vatra si ramane fara umbra.
Vezi ce tulbura necontenit izvoarele mintii si sufletului aproapelui
tau. Adu-i linistea in suflet si limpezimea in minte si batranetile tale
vor fi ca pomul copt, oasele si taria ta nu vor slabi si te vei
intoarce de unde ai venit, satul de caldura urmasilor tai.
35.
Intotdeauna va fi cineva dedesubtul tau si intotdeauna va fi cineva
deasupra ta. La cele ce sunt dedesubtul tau sa te uiti cu iubire si nu
cu trufie caci acolo iti sunt radacinile, iar la cele ce sunt deasupra
ta sa te uiti cu privirea de prunc si fara teama.
36. Cele
tari, cele slabe si cele nevazute sunt cele ce alcatuiesc lumea si
toate acestea le gasesti in om si toate alcatuiesc un intreg. Nu este
nimic care sa fie afara si sa nu fie si inauntru. Ia seama la toate
acestea cand iti apleci privirea inauntrul tau si vei gasi toata
intelepciunea zeilor ascunsa in nevazutul fiintei tale. Zeii au luat
seama inaintea omului de aceasta intelepciune si asta i-a adus mai
aproape de Focul cel Viu si Vesnic.
37. Ia aminte ca
bataia inimii, curgerea sangelui prin vine, vindecarea ranilor,
frumusetea ochilor si minunatia alcatuirii trupului sunt facute prin
puterea si suflarea Focului cel Viu si Vesnic care este in fiecare si al
carui chip se arata in lumina. Dar nu uita ca trupul este doar o farama
din putinul care se vede.
38. Curatenia trupului si
desfatarea sa prin simturi te pune doar putin mai sus de dobitoace, caci
nu un sunet placut te ridica, nici o duioasa atingere, nici un gust
placut, nicio mireasma imbatatoare si nicio bucurie a ochilor. Caci unde
este caldura, apare si frigul, unde este dulcele apare si amarul, unde
este placutul apare si neplacutul, unde este mireasma apare si duhoarea,
iar unde este ras, si plansul pandeste.
39. Iata dar
calea de inceput: cumpatarea in toate cele ce faci, ascultarea de
batrani si de cei intelepti, harnicia, multumirea cu ceea ce ai, ferirea
de neadevar si de vorbele desarte, ferirea de cearta si de manie, buna
purtare intre semeni. Dimineata sa te trezesti cu ele, ziua sa le porti
mereu in minte, seara sa le ai cu tine in somn si astfel supararea,
lipsa, amaraciunea, neputinta, boala si rautatea altora nu se vor atinge
de tine.
40. Dincolo de acestea se afla iubirea, vointa,
curajul, rabdarea, modestia si ele ridica omul cu adevarat. Acestea sunt
cele ce te apropie de Focul cel Vesnic si, prin ele, calea ta urmeaza
calea zeilor, dar ingroparea lor te arunca mai jos de dobitoace. Doar
prin ele primesti adevarata cunoastere si intelepciune, adevarata
putere, adevarata bucurie, adevarata bogatie,rodnica si trainica
lucrare.
41. Dar iata ca unde este iubirea poate aparea si
ura, unde este vointa poate aparea si delasarea, unde este curajul
poate aparea si frica, unde este rabdarea, poate aparea si graba si unde
este modestia poate aparea si trufia. Caci miscatoare sunt si cele ce
se vad si cele ce nu se vad din fiinta omului. Dar toate acestea sunt
ale celui ce simte, iar peste el se afla cel ce gandeste si acesta este
cel ce vede miscarea in nemiscare, este cel care dincolo de toate aceste
virtuti se desfata in cunoasterea si linistea ce intrece orice bucurie,
iar atentia, echilibrul si limpezimea sunt uneltele sale.
42.
Cel tulburat vede binele ca bine si raul ca rau, este atras de una si
fuge de cealalta, dar inteleptul vede si frumosul si uratul, simte si
frigul si caldura, si finetea si asprimea, aude si placutul si
neplacutul, gusta si dulcele si amarul, simte si mireasma si duhoarea si
nu face judecata intre ele. El vede deslusit ca firea lucrurilor este
in toate, caci frumosul din urat se trage si uratul din frumos, dulcele a
fost amar la inceput si se va face iarasi amar, placutul se naste din
neplacut si neplacutul din placut. Si toate acestea lumineaza sufletul
inteleptului pentru ca cele bune si placute hranesc si bucura trupul si
simturile sale, iar cele neplacute neinteleptului hranesc mintea si
intelepciunea sa, caci vede innoirea lucrurilor si semintele viitoarelor
bucurii.
43. Nu este usoara cararea zeilor, dar nu uita
nicio clipa ca omul poate cuprinde in iubirea sa mai mult decat poate
cuprinde in ura sa, caldura se ridica mai mult decat poate cobori
frigul, cel ce este deasupra vede mai multe decat cel ce este dedesupt,
usorul se intinde mai mult decat se intinde greul, lumina razbate mai
mult decat poate razbate intunericul, puterea care uneste este mai mare
decat puterea care desparte.
44. Lungul si scurtul au
acelasi mijloc; cercul mic si cercul mare, globul mic si globul mare pe
acelasi punct se sprijina; nevazutul si vazutul acelasi loc ocupa; toate
cele mari stau ascunse in cele mici, iar aici este o mare taina a
firii; mare printre intelepti este cel ce o pricepe.
45.
Inteleptul uneste pe cel ce vede cu cel ce gandeste, cel ce simte cu cel
ce face, dar neinteleptul ii desparte. Deschide-ti bine ochii, caci cel
ce face, cel ce simte si cel ce gandeste sunt asemeni norilor care vin
si pleaca, dar cel ce vede prin ochii tai este vesnic si lumina sa este
fara umbra. El este dincolo de viata si moarte, dincolo de bine si rau,
dincolo de frumos si urat, dincolo de curgerea timpului.